Sunt vesela, si am momentele mele de tristete sau sunt trista si am si momentele mele vesele?
Am ajuns sa inteleg unele lucruri, mai mult sau mai putin, am ajuns sa descopar altele, si cu toate astea, raman la fel. Nu pot sa imi schimb parerea, in bine sau in rau, nici macar nu imi dau seama daca sunt mai confuza ca inainte.E complicat.
Uneori vreau sa renunt la tot, dar nu pot. Tot ce simt, tot ce sunt, ma leaga de asta.Stiu, spun aiureli, dar cred ca aiurelile astea au ceva care le face intelese in mintea mea.Sau poate mi se pare...
Am incercat sa privesc inapoi, mi'am amintit de atatea momente, atatea visuri..incat am intors capu, ma uit la prezent, prezentu trece, clipa cu clipa, devine trecut. Ma uit la viitor, nu vad nimic concret.
Ar fi asa de greu sa fac o vraja, sa'mi creasca aripi si sa zbor undeva, undeva unde poate nu m'as simtzi asa?
Copil aiurit ce esti, numai la d'astea iti sta capu'. Ai lasat geografia, istoria, ai lasat toate materiile la care stii ca te asculta si stii ca nu ti'ai invatat... pentru ce?Pentru asta. Pentru lumea ta. Pentru a uita ce nu'ti mai convine, nu crezi ca te'ai rasfatat?
Mi'e somn...